Yerevan. Thank God I’m a tourist! Shoes on! Am vizitat Yerevan-ul cu treaba. Gazdele de acolo s-au ingrijit ca toti jurnalistii europeni sa plece cu cele mai bune impresii despre Armenia. Mi-a semanat mult a Romania.

Locuri superbe de vizitat, dar infrastructura proasta. Blocuri comuniste cu rufe la uscat. Muraturi si miere de albine pe post de suveniruri. Cum ar primi la noi un primar dintr-o comuna oarecare, o delegatie de jurnalisti europeni? Exact. Cu o masa ca la nunta. Asa a fost si in Armenia. I-a dat pe spate pe colegii mei de la Vest cu muraturi si lapte batut facut in casa :). Trebuie sa recunosc ca au un coniac…

Tot aici am trait pe bune o secventa din Nasul. La una din manastirile la care ne-am oprit, venise sa se roage unul dintre mafiotii locali. Evident, nu ne-au lasat sa facem poze. Dar a fost exact ca in filme. El, rugandu-se, cu doua matahale de-a stanga si de-a dreapta.

Yerevan-ul e un oras gri, odata ce treci de centru. In schimb, o mare parte din drumul de la aeroport pana in centru e pavat cu cazinouri. Sute de metri, de o parte si de alta a strazii, beculeste atat de tare ca ai senzatia ca ai aterizat la Vegas.

Sunt multe de spus despre Armenia. O tara complicata ca orice tara fosta URSS, cu doua frontiere inchise si cu o istorie nedreapta de cele mai multe ori. Oameni care au trait greu, dar care s-au adaptat de fiecare data. Stiati ca sunt mai multi armeni imprastiati prin lume (in special in SUA) decat in tara?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

clear formSubmit