La o petrecere oficiala, Michelle Obama constata ca unul dintre bucatari este un fost iubit din tinerete. Domnul Obama nu pierde ocazia sa comenteze: Vezi, dacă te căsătoreai cu el, acum erai soție de bucătar. Raspunsul ei e pe masura: Dacă mă căsătoream cu el, acum el ar fi fost președintele SUA. Avand in vedere ca la un moment dat, Michelle era mult mai simpatizata decat sotul sau de catre votantii americani, anecdota nu pare sa fie departe de adevar.

Zvonul ca Hillary Clinton ar putea candida in 2016 la cursa pentru Casa Alba i-a facut pe multi sa se intrebe daca am ajuns in punctul in care o femeie poate deveni unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Fosta prima doamna, fost senator, fost secretar de stat si posibil candidat la prezidentiale, Hillary Clinton a strabatut un drum politic care ii face invidiosi pe multi dintre barbatii de la Washington.

Din pacate insa, lista exemplelor de acest gen este una scurta. Locul femeilor in politica nu e nici pe departe atat de stabil, desi in ultimii ani s-a batut moneda pe egalitatea dintre sexe. Figurile politice feminine sunt putine la numar: Margaret Thatcher,  Madeleine Albright, Condoleezza Rice au pus egal in politica intre femei si barbati. Angela Merkel a fost aleasa pentru a treia oara cancelar al Germaniei, dar de multe ori, e singura prezenta feminina in pozele de grup. Mai sunt cateva exemple in Danemarca, Norvegia si Slovenia, unde femeile conduc guvernul. Brazilia si Argentina au femei presedinti, dar in intrega lume nu sunt mai mult de 10 tari conduse de o femeie.

Isi doresc femeile sa intre in politica?  Sau e important sa existe cineva care sa deschida drumul? In Germania, dupa venirea la putere a Angelei Merkel, nenumarate femei au ajuns sa ocupe pozitii cheie: 36 in Bundestag, fata de 33 acum 4 ani sau 20 in 1999. Tarile nordice stau cel mai bine la acest capitol. 40% din functiile politice sunt ocupate de catre femei. La polul opus se afla Ungaria cu un procent de 9 %.

Desi Marea Britanie  a avut o Margaret Thatcher, in cabinetul Cameron din cei 22 de membri doar 5 sunt femei. In Italia, guvernul Matteo Renzi, ales in februarie, a marcat o premiera: din 16 membri, jumatate sunt femei. Evident, presa italiana a scris zile la rand despre cum au fost imbracate doamnele la ceremonia de investitura. Asta arata ca mai e mult timp de trecut. De fiecare data cand o femeie va ocupa o pozitie importanta oamenii se vor intreba mai intai cum a ajuns acolo, de ce, ce trecut are, etc. Ce pot face femeile in situatia asta? Trebuie sa ia lucrurile asa cum sunt si sa raspunda la toate aceste intrebari.

Asa cum s-a intamplat si zilele acesta la Bucuresti. Noul guvern are 25 de portofolii, din care 5 sunt femei. Tinta principala a presei a fost noul ministru al Finantelor. Competenta sau nu, doamna in cauza a fost la indemana pentru ca are doua calitati care vand bine: e tanara si e femeie. Daca noul ministru ar fi avut 34 de ani, o diploma la Harvard si ar fi fost barbat ar mai fi curs atata cerneala?

Doar doua state membre din UE, Franta si Belgia  cer paritate pe listele electorale. Slovenia si Spania cer liste electorale echilibrate unde reprezentarea barbatilor sau a femeilor trebuie sa fie macar de 40%. Pentru o pozitie rezonabila pe lista electorala, unele state membre propun alternarea ordinii pe lista (zipping). Portugalia cere ca lista sa nu contina doi candidati de acelasi sex unul dupa altul, iar Slovenia prevede ca macar un candidat de fiecare sex sa fie plasat in jumatatea de sus a listei. Romania a stabilit ca la alegerile europene sa nu existe liste care sa contina doar femei sau doar barbati.  Pentru cele mai multe tari, prezenta femeilor in parlamentul european este mai mare decat acasa. Media europeana este 36% in PE si 27% in parlamentele nationale. In Romania, in parlamentul european peste 30% sunt femei, in timp ce in parlamentul national procentul nu ajunge la 20%.

Lucrurile stau total diferit cand vorbim de primarii. Din cei aproape 3000 de primari din Romania, putin peste 100 sunt femei. Singura femeie primar de resedinta de judet este Lia Olguta Vasilescu, la Craiova. Si totusi, prima primarita din Romania a fost aleasa in anii 30. Greu de crezut ca in acei ani, intr-un sat din Vaslui, ţăranii i-au cerut invatatoarei Luiza Zavloschi să candideze la primăria comunei Buda, împotriva reprezentantului partidului de guvernământ, de care erau nemulţumiţi.

Reprezentarea slaba a femeilor in politica arata de fapt felul in care femeile trebuie sa faca fata obstacolelor si in alte domenii. In industra IT exista doua nume mari: Marissa Mayer la Yahoo si Meg Whitman la HP. In Fortune 500 in SUA femeile sunt prezente doar in proportie de 4, 6 %,  desi populatia americana e formata in proportie de 51% din femei. In Romania, la carma marilor companii publice sau in consiliile de administratie femeile ocupa doar 12%.

De 120 ani femeile au dreptul la vot. Acum nu doar voteaza, ci sunt votate. Batalia politica este grea pentru toti, fara indoiala. Dar pentru femei lucrurile se complica si mai mult: pe de o parte trebuie sa treaca de barbatii din partid care controleaza cu o mana de fier selectia candidatilor, iar pe de alta parte trebuie sa-si onoreze responsabilitatile familiale. Se ridica astfel  o intrebare legitima: daca statutele partidelor nu ar prevedea ca un procent din numărul membrilor şi candidaţilor să fie femei, lucrurile ar fi cu mult diferite? E democratic sa impui reprezentare de 50:50 pentru femei si pentru barbati? Nu vorbim de discriminare pozitiva? Pana la urma, raspunsul nu tine de sex. Ci de competenta. The best person should get the job.

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

clear formSubmit